Sari la conținut

Rx cord, siluetă cardiovasculară și aortă postero-anterior (PA)

Sursă și prelucrare editorială

Proveniență
1 referință declarată
Fidelitatea preluării
Nedocumentată
Revizuire medicală
Nedocumentată

Referințele declarate nu confirmă singure fidelitatea preluării sau aprobarea protocolului pentru utilizare locală.

Detalii despre surse și verificări

Clark's Positioning in Radiography (Ed. 12), Pagina 231

Ediție / versiune a sursei
Ediția 12
Pagină / secțiune
Pagini: 231
Relația cu protocolul
Nedocumentată: poate fi sursă de preluare sau referință suplimentară.
Data consultării
Nedocumentată

Prelucrarea acestei pagini

Mod de prelucrare
Nedocumentat pentru această pagină
Adaptări față de sursă
Nedocumentate; absența evidenței nu confirmă o preluare integrală.
Responsabil pentru prelucrare
Neprecizat
Atribuire existentă în pagină
Departamentul de Radiologie / Referință Clark (Ed. 12). Această atribuire nu identifică automat autorul sursei sau revizorul medical.
Versiunea paginii
Neînregistrată
Actualizare declarată a paginii
2026-09-16 — distinctă de revizuirea medicală.

Verificarea fidelității: Nedocumentată

Revizuirea medicală: Nedocumentată

📷 Radiografie Convențională (Rx)Actualizat: 2026-09-16Autor: Departamentul de Radiologie / Referință Clark (Ed. 12)

  • 1. Rezumat Clinic & Indicații


    • O creștere artefactuală a dimensiunii aparente a cordului și siluetei cardiovasculare poate fi produsă de mai mulți factori, inclusiv: – inspir insuficient, deoarece cordul și silueta cardiovasculară se rotesc în sus, într-o orientare mai orizontală; – FFD scurtă, din cauza măririi geometrice; – poziția în decubit dorsal, din cauza orientării mai orizontale a cordului și a FFD reduse. Pentru a împiedica clinicianul să stabilească un diagnostic eronat de cardiomegalie sau insuficiență cardiacă, acești factori trebuie evitați, dacă este posibil.
    • Dacă pacientul nu este în ortostatism real, poate apărea redistribuirea fluxului sanguin spre vasele lobului superior, mimând redistribuirea sanguină spre lobul superior observată în insuficiența cardiacă.
    • După implantarea stimulatorului cardiac, clinicianul poate dori să verifice poziționarea corectă a sondei și să excludă complicații precum pneumotoraxul și revărsatul pleural (pleurezia).
    • Sondele stimulatorului cardiac și protezele valvulare sunt mai greu vizualizate pe filmele radiologice realizate cu kVp scăzut și pe cele subexpuse. O radiografie cu penetrare adecvată poate ajuta la evidențierea lor completă. Se realizează și o incidență de profil pentru a ajuta la localizare.
    • Calcificările patologice ale valvelor native și arterelor coronare vor fi mai puțin vizibile pe o radiografie cu penetrare insuficientă. Radiografie antero-posterioară (AP) în decubit dorsal care evidențiază mărirea artefactuală a cordului și siluetei cardiovasculare din cauza poziției în decubit dorsal. Radiografie postero-anterioară (PA) care evidențiază proteze valvulare aortică și mitrală. Radiografie postero-anterioară (PA) la un pacient cu chist pericardic drept.

    Referință Primară: Ghidul Național IRIS (Ordinul MS 1342/2012)

    • Capitol Ghid IRIS: Torace & Pulmon
    • Grad de Recomandare: Grad A
    • Nivel de Iradiere Estimată: Clasa 1 (Minimă < 0.1 mSv)

    Deschide Ghidul IRIS Aplicația Oficială PWA

  • 2. Poziționare & Centrare Fascicul


    • Poziție Pacient:
      • Pacientul este poziționat în ortostatism, cu fața spre casetă și bărbia în extensie, sprijinită pe marginea superioară a casetei.
      • Planul mediosagital este ajustat perpendicular pe mijlocul casetei, cu brațele pacientului cuprinzând caseta. Alternativ, fețele dorsale ale mâinilor sunt plasate posterior și inferior de șolduri, pentru a permite rotirea umerilor înainte și apăsarea lor în jos, în contact cu caseta.
      • Toracele trebuie poziționat simetric față de filmul radiologic.
    • Punct de Centrare Fascicul:
      • Fasciculul central orizontal este orientat perpendicular pe casetă, la nivelul celei de-a opta vertebre toracale (adică apofiza spinoasă a T7).
      • Reperele de suprafață ale apofizei spinoase T7 pot fi evaluate folosind unghiul inferior al omoplatului (scapulei), înainte de deplasarea umerilor înainte.
      • Expunerea se efectuează în apnee după un inspir profund complet.
    • Distanță Focar-Film (DFF / SID): 100 cm
    • Comandă Respiratorie: Expunerea se efectuează în apnee după un inspir profund complet.
  • 3. Parametri Tehnici Expunere


    Parametru TehnicValoare Configurare Generator / Tub
    Tensiune Tub (kV)DE CONFIGURAT PE APARAT
    Sarcină / Produs Curent-Timp (mAs)Conform AEC / grosimii anatomice
    Distanță Focar-Film (DFF / SID)100 cm
    Grilă Antidifuzoare (Bucky)Conform grosimii anatomice (> 10-12 cm cu grilă)
    Dimensiune FocarFocar Mic (0.6 mm)
    Camere de Ionizare AECDE CONFIGURAT PE APARAT
    Colimare FasciculColimare strictă adaptată pe receptor 35 x 43 cm
    Filtrare TubTotală ≥ 2.5 mm Al echivalent (conform Clark: 3.0 mm Al echivalent)
  • 4. Criterii de Calitate & Reușită Imagine


    • Radiografia toracică postero-anterioară (PA) ideală pentru cord, siluetă cardiovasculară și aortă trebuie să evidențieze următoarele:
    • Clavicule simetrice și echidistante față de apofizele spinoase.
    • Mediastinul, cordul și silueta cardiovasculară situate central și bine delimitate.
    • Unghiuri costofrenice și cupole diafragmatice clar conturate.
    • Câmpuri pulmonare incluse complet, cu omoplatul (scapula) proiectat lateral, în afara câmpurilor pulmonare.
  • 5. Protecție Radiologică (ALARA)


    • Ecranare gonadică cu șorț plumbat dacă gonadele sunt în apropierea fasciculului util (regula ALARA).
    • Colimare precisă la dimensiunea anatomică strict necesară pentru reducerea dozei și a radiației difuze.
    • Verificarea posibilității unei sarcini la pacientele de vârstă fertilă înainte de expunere.

Observații Clinice & Tehnice

  • În mod normal, se utilizează un marker postero-anterior (PA) pentru a identifica partea dreaptă sau stângă a pacientului. Markerul corect trebuie selectat cu atenție, pentru a evita diagnosticarea eronată a dextrocardiei.
  • Kilovoltajul selectat este ajustat pentru a asigura o penetrare adecvată, cu corpurile vertebrelor toracale abia vizibile prin cord și silueta cardiovasculară (consultați p. 201).
  • În scop comparativ, parametrii de expunere utilizați, inclusiv FFD, trebuie consemnați pentru examinările de urmărire.
  • Este necesară atenție la pacienții postoperatori cu drenaje cu sigiliu sub apă și perfuzii intravenoase. Acestea nu trebuie dislocate, iar durata examinării trebuie menținută la minimum.
  • Recipientele drenajelor cu sigiliu sub apă trebuie menținute permanent sub punctul cel mai decliv al toracelui pacientului, pentru a preveni revenirea conținutului recipientului în torace prin sifonare. 216 Radiografie postero-anterioară (PA) normală la un pacient cu stimulator cardiac permanent in situ.

🖼️ Imagini

  1. Identificarea și verificarea pacientului: verificare identitate, zonă de examinat, consimțământ conform procedurii și evaluarea posibilității unei sarcini, când este relevantă.
  2. Pregătire: îndepărtarea oricăror obiecte radiopace (bijuterii, agrafe, fermoare, proteze, pansamente dense).
  3. Poziționare precisă: alinierea receptorului de imagine și a tubului la distanța prescrisă (100 cm).
  4. Colimare strictă: adaptarea fasciculului strict la regiunea de diagnostic pentru scăderea iradierii și reducerea radiației difuze.
  5. Radioprotecție: verificarea politicii RX, cu măsuri distincte pentru pacient, personal și însoțitor.

Surse de documentare