Rx torace neonatal (nou-născut) anteroposterior (AP) – decubit dorsal

1. Rezumat Clinic & Indicații

2. Poziționare & Centrare Fascicul

• Poziție Pacient: Sugar adormit

  • sugarul este poziționat în decubit dorsal pe casetă, cu planul mediosagital ajustat perpendicular pe mijlocul casetei, asigurându-se că capul și toracele sunt drepte, iar umerii și șoldurile sunt la același nivel.
  • capul poate necesita susținere cu săculeți cu nisip pe fiecare parte. Un suport din spumă de 10 grade trebuie plasat sub umeri pentru a evita incidența lordotică, pentru a ridica bărbia și a preveni suprapunerea acesteia peste vârfurile pulmonare.
  • brațele trebuie poziționate de fiecare parte, ușor depărtate de trunchi, pentru a evita includerea lor în câmpul de iradiere și pentru a evita artefactele produse de pliurile cutanate, care pot simula pneumotoraxul.
  • brațele pot fi imobilizate cu benzi Velcro și/sau săculeți cu nisip. Pentru sugarul care necesită menținerea poziționării, poziționarea este similară celei descrise pentru sugarul adormit și poate fi efectuată de un singur asistent, cu următoarele adaptări:
  • brațele trebuie ținute flectate de fiecare parte a capului.
  • brațele nu trebuie extinse complet, deoarece aceasta poate cauza imagini lordotice.
  • Când este necesar, membrele inferioare trebuie ținute împreună și flectate la genunchi.
    • Punct de Centrare Fascicul:
  • fără un singur punct de centrare este recomandat.
  • Centrați fasciculul pe linia mediană a casetei.
  • raza centrală este orientată vertical sau înclinată cu five până la 10 grade caudal dacă sugarul este complet întins, pentru a evita proiectarea bărbiei peste vârfurile pulmonare.
  • Trebuie utilizată constant distanța focală-film (DFF) maximă.
  • Deși unele incubatoare au tăvi pentru casetă, plasarea casetei sub sugar este recomandată de rutină, pentru a evita mărirea și modificarea parametrilor de expunere. Incidență anteroposterioară (AP) – decubit dorsal. Alternativă: incidență posteroanterioară (PA) – decubit ventral. Suplimentar: incidență de profil. Radiografiile toracice sunt cele mai frecvent solicitate pe SCBU/NNU, sugarul fiind îngrijit în principal în incubator. Toate solicitările trebuie strict justificate. Achiziția imaginii chiar înainte de inserarea liniilor sau cateterelor trebuie evitată atunci când este adecvată o radiografie efectuată după inserarea liniei. Tehnica de bună calitate este esențială. Gama de diagnostice posibile la radiografia toracică neonatală este destul de limitată, iar patologiile diferite pot avea aspect similar. Corelarea cu informații clinice bune este esențială. Studierea succesiunii radiografiilor efectuate într-o perioadă poate fi necesară pentru interpretarea corectă și, prin urmare, înregistrarea precisă și reproducerea celei mai adecvate expuneri radiografice sunt esențiale pentru efectuarea comparațiilor. Criterii de trimitere
  • dificultăți respiratorii;
  • proces infecțios/inflamator;
  • aspirație de meconiu;
  • boală pulmonară cronică;
  • revărsat pleural (pleurezie)/pneumotorax;
  • poziția cateterelor/tuburilor;
  • suflu cardiac și al siluetei cardiovasculare/cianoză;
  • atrezie esofagiană;
  • anomalie suspectată la ecografia antenatală anterioară;
  • anomalie a cutiei toracice;
  • ca parte a examinării scheletice pentru sindrom/leziune neaccidentală;
  • postoperator. Solicitarea unei radiografii toracice și abdominale, cu centrarea pe torace, este indicată uneori în următoarele cazuri: Torace – neonatal
    • Distanță Focar-Film (DFF / SID): 100 cm
    • Comandă Respiratorie: Apnee pe durata expunerii (apnee în inspir pentru torace; expir pentru Abdomen/bazin).

3. Parametri Tehnici Expunere

4. Criterii de Calitate & Reușită Imagine

• Inspir maxim pentru a include eight până la nine coaste posterioare (four până la five coaste anterioare).
• Absența rotației anatomice (simetrie bilaterală perfectă). Extremitățile mediale ale claviculelor trebuie să se suprapună simetric peste procesele transverse ale coloanei vertebrale sau extremitățile anterioare ale coastelor trebuie să fie echidistante față de coloana vertebrală.
• fără înclinare sau lordoză. Extremitățile mediale ale claviculelor trebuie să se proiecteze peste vârfurile pulmonare.
• Colimarea superioară/inferioară trebuie să se extindă de la traheea cervicală la T12/L1, incluzând cupolele diafragmatice.
• Colimarea pentru incidența de profil trebuie să includă ambii umeri și coastele, dar să nu depășească treimea proximală a humerusurilor.
• Reproducerea desenului vascular în cele două treimi centrale ale toracelui.
• Reproducerea traheei și a bronhiilor principale.
• Reproducerea vizuală clară a contururilor cupolelor diafragmatice și sinusurilor costodiafragmatice.
• Reproducerea coloanei vertebrale și a structurilor paraspinale.
• Vizualizarea plămânului retrocardiac și a mediastinului.
• Reproducerea vizuală clară a contururilor scheletului.
• Erori de evitat/remedii: în mod clasic, fereastra incubatorului nu trebuie să se suprapună peste torace.
• Erori de evitat/remedii: toate tuburile și firele străine trebuie repoziționate la distanță de regiunea toracică.
• Erori de evitat/remedii: expunerea trebuie efectuată în inspir. Urmărirea distensiei complete a abdomenului sugarului, mai degrabă decât a toracelui, evaluează cel mai bine acest aspect. Imaginile în expir mimează boala parenchimatoasă pulmonară.

5. Protecție Radiologică (ALARA)

• Ecranare gonadică cu șorț plumbat dacă gonadele sunt în apropierea fasciculului util (regula ALARA).
• Colimare precisă la dimensiunea anatomică strict necesară pentru reducerea dozei și a radiației difuze.
• Verificarea posibilității unei sarcini la pacientele de vârstă fertilă înainte de expunere.